Vaya Con` Dios

Stau uneori si ma gandesc cand oare vei veni. Eu te vad...cam cum ar trebui sa arati, dar asta nu ma ajuta cu nimic. Stau si te astept, desi cred ca ar trebui sa vin eu dupa tine, dar daca as face asta, atunci nu ai mai fi cum ar trebui sa fi, perfecta. Te-ai intrebat vreodata ce s-ar intampla daca...apa de la robinet ar curge in sus, daca masinile ar merge inapoi, daca nu s-ar mai face noapte, daca ar ploua in sus...daca tu ai fi. Sincer, nici nu stiu cui naiba ii scriu, deci pot spune ca nu stiu nici macar cine esti, dar tocmai asta e farmecul, si conflictul intern care ma tine in suspans. Inca o chestie, daca ai citi invers, ti-ai da seama ce inseamna titlul. La...revedere.

Incerc, multi incearca sa fie. Toti trebuie sa fie buni. Dar in lumea asta e mai greu. Multi se lasa ferecati de influenta anturajelor si a placerilor fara sa-si dea seama ca un efort trebuie facut.Haideti, suntem mari... hai sa ne dam seama ca incercam. Faceti greseli care va indruma viata pe un drum accidentat si dupa tot voi plangeti cand pe frontispiciul inrosit de caldura infernala si innegrit de manie al camerei de foc cititi :" nu regretati ce ati facut".[ Eu v-am spus...n-ati ascultat].V-ati gravat in uricul promisiunilor sa faceti tot ce e bine ca sa nu regretati ce n-ati facut.[Buna idee]. Clarobscur realizez ca toti regretam ca n-am facut ce nu trebuia sa facem iar acum, ca niste marionete miniaturale stam in genunchi si ne plangem regretele.[Asta e...trebuie sa indurati].(Auzi ba, dar tu ce tot comentezi ca poate-ti dau vre-una peste bot).[Cum spuneam...]

Sunt in pana de idei. Nu stiu ce se intampla...nu mai e sentimentul acela, ideea aceea, impulsul acela care te face sa spui.Vezi, vezi ce se intampla daca nu te indragostesti...stai si pandesti o ocazie, o imagine, un sunet, orice. In lipsa ta, randurile nu mai au aceeasi culoare, incercand sa nu ma gandesc la tine, cuvintele nu mai sunt asa melodioase. N-am ce sa fac.Astept...

Visez ca asa va fi. Simt ca asa va fi. Imi doresc sa fie asa. Cred ca toti ne dorim sa te vedem. Nu ti-am mai vorbit de ceva timp, ce rusine din partea mea. N-am mai vorbit pentru ca nu m-am mai gandit...incerc sa nu ma mai gandesc, poate asa timpul trece mai repede si tu reinvii mai repede. Ma intreb oare cand va avea loc aceasta inviere, daca o pot numi asa. Nu, este impropriu spus. Ti-am zis eu. Tu sa taci cand eu gandesc si vorbesc... Dar sunt si eu o parte din tine. Am spus sa taci.TACI! Nu pot sa-l scot afara din capul meu, incerc sa te bag pe tine si sa il scot pe el, dar apoi iar ma gandesc si iar trece timpul foarte greu. E prima oara cand nu e nicio legatura intre propozitiile astea, de ce oare?!?! Te astept.

"Sa nu te mai aud niciodata de fata cu mine ca mai incepi cu complexele tale, sa nu uiti ce iti zic acum.Pentru mine sufletul tau oglindeste o frumusete de nedescris...ai un caracter adorabil...imi inspiri atata liniste si protectie.Ai toata admiratia din partea mea si sper sa nu te schimbi niciodata.Te pup."
Spuse ea dupa o lunga perioada de tacere.

Ce întâlnire, parcă îmi vine să plâng în urma parfumului care l-ai lăsat.Ce momente...Nu am avut timp să te citesc în întregime, dar tot ce am văzut la tine până acum mi-a înfăţişat un tablou al calităţilor supreme. Nu prea ştiu ce să mai zic, cuvintele sunt de prisos acum, dar te las pe tine să vorbeşti, eu mă duc să savurez dulciurile imaginii tale.

Cuvinte potivite se numea poemul din mintea mea.Cuvinte otravite se numste acum, cel din inima mea.Cuvite incurcate se joaca prin gandul meu, ascuzadu-se departe fara ca eu sa le pot gasi vreodata.Si zici ca nu merge asa...Orice merge daca vrem.As fi fericit sa vad o singura data pe an, luna rasarind pe cer.Sa rasara si sa infloreasca in ochii mei.Dar deja ai inflorit, dar prea tarziu. Ti-am mai zis odata...nu realizezi ce ai decat dupa ce pierzi.Din pacate asa s-a intamplat si cu mine. Iar acum, in timp ce apas pe tastele astea incarcate cu sentimente, care marcheaza fiecare moment al existntei mele si care stiu toul despre mine si in timp ce ma uit la tine cum zambesti din sclipirile ochilor tai, nestiutoare, imi vine sa tac.Dar nu pot...cuvintele vin si vin si nu stiu unde sa le mai bag.